Pădure, dragă pădure,
Nu mă mai spune la lume
C-am vărat o vară-n tine
Cu mândruța lângă mine.
Las’ să mă spuie frunza
Că ea mi-o fost perina,
Las’ să mă spuie pământul
Că el îmi știe legământul.
Crești pădure și te-ndeasă
Numai loc de-o casă-mi lasă,
Loc de casă și-o cărare
Să mă duc la mândra-n vale.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă cu natura și amintiri legate de o vară petrecută cu persoana iubită. Vorbitorul cere pădurii să păstreze secretul iubirii lor, lăsând elementele naturii să fie martorii legământului lor.