Codrule, frunză galbină,
Eu mă culc, tu mă leagănă
Și mă leagănă frumos
Să nu pic din leagăn jos.
Codrule, frunză rotată,
Cadă bruma, nu te bată,
Că mi-ai prins bine odată
Când eram tânără fată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă cu natura, amintindu-și de vremurile trecute și de siguranța oferită de codru în tinerețe. Este o evocare nostalgică a copilăriei și a protecției găsite în natură.