Care om își lasă satul
Mânce-l jelea și oftatul,
Să-l mănânce, și nu tare
C-așa-l lasă fiecare,
Haida lin, dorule, lin!.
Să-l mănânce, și nu rău
C-așa l-am lăsat și eu,
L-am lăsat și m-am tot dus
Și-amu’ dorul m-o ajuns,
Haida lin, dorule, lin!.
‘Geaba ai pită pe masă
Dacă nu-i dorul de-acasă,
‘Geaba ai pită și sare,
Te ajunge dorul mare,
Haida lin, dorule, lin!.
Câte mama te învață
Nu se uită pe viață,
Câte mama ți le spune
Nu se uită până-i lume,
Haida lin, dorule, lin!
Până-i lume nu te lasă
Dorul de sat și de-acasă,
Haida lin, dorule, lin!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă și de satul natal, subliniind importanța legăturilor cu originile și cu învățăturile mamei. Indiferent de unde te-ai afla, dorul de locul de unde ai plecat te va urmări mereu.