Pe pădurea rară-n jos
Trece badea cel frumos,
Și-apoi, lui, dorule, lui!.
Și-așa cântă de cu foc
De stau păsările-n loc,
Și-apoi, lui, dorule, lui!.
Oi, tu, puiul mierliții,
Du-te spune-i bădiții
Că eu mor de n-o veni,
Și-apoi, lui, dorule, lui!.
Și de n-o veni de fel,
Du-mă, dorule, la el,
Și-apoi, lui, dorule, lui!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete pentru badea ei, care trece prin pădure cântând. Ea își dorește ca un mesager să-i transmită sentimentele și, dacă el nu vine, să fie dusă la el.