Foaie verde și-o lalea,
De ce nu pot eu cânta,
De ce nu pot eu cânta
Să m-audă măicuța,
Măicuța și-o surioară
C-aceea-i mai străioară,
Măicuța și-un frățior
C-acela-i mai străior.
Foaie verde de cicoare,
Maică, inima mă doare,
Maică, inima mă doare
C-am iubitul ca o floare
Și-am auzit că el moare,
Și-am auzit că el moare
Cu fața către ocol
Gurița-i arde de dor
Cu fața către perete
Gurița-i arsă de sete.
– Ce faci, Gheorghe, zaci, te scoli?
Mie-mi vin ogoditori!
– Cum, mândruțo, să mă scol,
Doctorii mi-au zis că mor?!
Apleacă-te și mă sărută
Și du-te de te mărită,
Că și eu m-oi însura
De Paște de ziua mea.
Și să-mi scrie pe capac
Pe cine-am iubit cu drag,
Și să-mi scrie pe baston
Pe cine-am iubit cu dor,
Și să-mi scrie sus pe cruce
Că numele meu se duce.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete al cărei iubit este pe moarte. Ea deplânge pierderea iminentă și își exprimă dorința ca amintirea dragostei lor să fie păstrată după moartea lui.