Dragoste flămândă
De ce-ai venit
Tocmai la mine
Așa ca un biet câine
Pribeag pe drumuri străine.
Du-te..
La cel
Ce mi-a luat cu el
Apa vie
Și hrana sufletului meu
Du-te
Și roagă-l
Să-mi dea măcar
Speranța
Că într-o zi
Va reveni.
Du-te..
Du-te..
Dragoste flămândă
Nu mai aștepta
Că n-am ce-ți da
Și mie mi-e foame
Mi-e sete
Și n-am ce bea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și sentimentul de deznădejde. Naratorul se simte golit de resurse emoționale și incapabil să ofere dragoste, implorând iubirea să plece și să se îndrepte către cel care a provocat această suferință, sperând totuși la o eventuală întoarcere.