Cum trăiești cu alta, oare,
E mai simplu? – Vâsle bat! –
Ca profilul unor țărmuri,
Iute, s-a îndepărtat.
Amintirea mea, un plaur?
(Sus, pe cer – nu pe talaz!)
Suflete surori voi-v-aș
Nu îndrăgostite – azi!.
Cum trăiești oare cu-o simplă
Muritoare? Fără zei?
Suverana-i detronată,
Tu, la fel (naintea ei).
Cum trăiești – cu griji mărunte?
Te strecori? Te-mbrâncești?
Veșnic bir banalității,
Sărăcuțele, plătești?.
„Neorânduială, zbucium –
Basta! Casă-mi închiriez.”
Cum trăiești cu-o oarecare –
Tu, alesul meu, ales?.
Sunt merindele mai bune,
Mai firești? Zi tot ce ai!
Cum trăiești cu-n simulacru,
Tu, despot peste Sinai!?.
Cum trăiești cu o străină
De prin preajmă? Dragă – da?
Al lui Zeus frâu, rușinea,
Nu lovește fruntea ta?.
Cum trăiești – voinic și teafăr –
Cântecele sună? Tac?
Rănile conștiinței treze,
Sărăcuțele, ce-ți fac?.
Cum trăiești – e greu tributul –
Cu o marfă dintr-un vraf?
După marmuri de Carrara,
Cum trăiești cu-n ghips, cu-n praf?.
(Dintr-un bloc era zeița,
Dăltuit – și-apoi zdrobit!)
Cum trăiești cu-o oarecare,
Tu, stăpân al lui Lilith!?.
Ești sătul de noutatea
De la târg? De vrăji sătul?
Cum trăiești cu-o pământeană,
Simțul șaselea de nu-l.
Afli-n ea? Dar fericire
Ai găsit? În negrul hău –
Cum trăiești, iubire? Greu ți-e?
Cum, cu altul, îmi e greu?
Sensul versurilor
Piesa exprimă gelozia și durerea unei persoane care nu înțelege cum fostul ei partener poate trăi cu altcineva, o persoană considerată inferioară. Ea își amintește de intensitatea relației lor trecute și se întreabă dacă el a găsit fericirea în noua relație.