Ieși mândruțo-n deal la peri
Să te-ntreb unde-ai fost ieri
De-ai fi fost după iubit
Mare rău ai mai făcut
Of, doică, Ioană
Coboară-n vale la moară
Of, doica mea
Dulce mai e gura ta.
Pe unde iubeam odată
Acuma iarba-i tăiată
Zace, ea s-a vestejit
De când noi nu ne-am iubit
Of, doică, Ioană
Coboară-n vale la moară
Of, doica mea
Dulce mai e gura ta.
Nu știu ce-are murgul meu
Că nu mai paște dudău
Nici apă nu vrea să bea
Decât din găleata ta
Of, doică, Ioană
Coboară-n vale la moară
Of, doica mea
Dulce mai e gura ta
Of, doică, Ioană
Coboară-n vale la moară
Of, doica mea
Pupați-ar neica gura.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a afla unde a fost iubita și amintește de locurile unde se iubeau odată, acum pustiite. Murgul, simbol al vitalității, refuză hrana și apa, sugerând o stare de melancolie generală, iar refrenul cu "doica Ioana" adaugă un element de familiaritate și intimitate.