Ai fost tinerel odată.
Foaie verde, foaie lată,
Ai fost tinerel odată,
Ai fost tânăr și voinic
Și-ai iubit ce ți-a plăcut.
Frumos pe frumos iubește
Dar vremea nu se oprește
Vremea-i vreme, vremuiește
Și omul îmbătrânește.
Verde-i codrul și-nfrunzit
Dar și el e necăjit
Că vine toamna curând
Și-i zboară frunzele-n vânt
Cade codrului frunza
Ție îți trece vremea
Cade codrului vârful
Ție îți trec rândul.
Codrule cu frunza lată
Nici un vânt să nu te bată
Nici un vânt și nici o zloată
Că mi-ai fost bine odată.
Numai tu știai drumul
Pe unde-mi umbla dorul.
Doar tu știai poteca
Unde-așteptam pe mandra
Ramâi, codrule, cu bine
Că eu plec mâine, poimâine
Și-mi pare rău după lume
C-am fost și eu om, cu nume.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul trecerii timpului și amintirea tinereții, folosind codrul ca martor al trecutului. Vorbește despre inevitabilitatea îmbătrânirii și despre dorul de vremurile apuse.