Am vrut să-ți culeg o floare,
Un ghiocel frumos,
Dar până la urmă moare
Și nu e de folos.
De ziua ta, mămico,
În dar ți-am adus inima
Și crede-mă, mămico,
Un dar mai frumos nu se putea.
Am vrut să-ți culeg steluțe,
Să-ți fac un frumos colier,
Dar cine nu știe oare
Că-n zori steluțele pier?
Am vrut să-ți culeg o rază,
S-o prind în părul tău,
Dar tu strălucești mai tare
De dragoste și dor.
De ziua ta, mămico,
În dar ți-am adus inima
Și crede-mă, mămico,
Un dar mai frumos nu se putea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unui copil pentru mama sa, oferindu-i inima ca dar suprem de ziua ei. Gesturile simbolice de a culege flori, steluțe sau raze de soare pălesc în comparație cu dragostea nemărginită pe care o poartă.