Nopți și zile trec din viață,
Nici nu știi ce ai luat, ce ai dat,
Vezi cum oameni rând pe rând
Au cam plecat..
Mai aștepți o dimineață,
Și te miri cum s-a întâmplat,
Că doar tu ai mai rămas însingurat..
Pleci cu gândul către umbra
Celui drag ce te-a iubit,
Vezi cum clipa încet-încet s-a risipit..
Ochii tăi privesc spre ceruri,
Și te întrebi neîncetat,
Unde-i umbra celui drag care a plecat?.
[REFREN]
Doar eu rămân umbra ta din lumină.
Să mă păstrezi orice ar fi,
Să mă ai..
O rază doar dintr-o lacrimă lină,
Te însoțește spre o poartă de Rai!.
Nopți și zile trec din viață,
Umbrele ne-au însoțit.
Vezi cum una câte una s-au topit..
Mai rămâne o iubire,
Umbra ei ce-a luminat
Fără ea, de ce prin suflet te-ai plimbat?
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și dor după o persoană dragă. Naratorul reflectă asupra trecerii timpului și asupra amintirilor rămase, căutând alinare în ideea de a păstra vie amintirea celui pierdut.