Matei Catarov – Inima

Nu-mi aduc aminte pe ce stradă ai stat
Știu că avea un nume, dar eu l-am uitat
N-aș mai vrea să-mi amintesc nici când
Pașii mei n-o să-i calce cu ei.

REF: Inima, un loc ascuns ce doare
Buze reci rostesc aceeași întrebare
Zidul dintre noi, tăcerea de apoi
Numai ochii goi privesc albaștri înapoi.

A rămas în mine mireasma feței tale
Ca un gând, mireasă pierdută-ntrebare
Vântul zace încremenit în frunze
Ca un gând, tăcerea o atinge.

REF: Inima, un loc ascuns ce doare
Buze reci rostesc aceeași întrebare
Zidul dintre noi, tăcerea de apoi
Numai ochii goi privesc albaștri înapoi.

Îl mai port în mine oriunde m-aș găsi
Nu cum ești acuma sau altcumva să fii
Azi durerea mea-i fără rost
Niciodată n-o să fie cum a fost.

REF: Inima, un loc ascuns ce doare
Buze reci rostesc aceeași întrebare
Zidul dintre noi, tăcerea de apoi
Numai ochii goi privesc albaștri înapoi (bis)

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea și regretul după o pierdere, amintindu-și de o relație trecută. Vorbitorul este bântuit de amintiri și realizează că nimic nu va mai fi ca înainte, simțind o durere fără rost.

Lasă un comentariu