Frunzuliță viorea
Vezi ce-i, naiba, dragostea
Vezi ce-i, naiba, dragostea
Ea mi-a topit inima
Ea mi-a furat liniștea
Ea mi-a furat liniștea.
M-am gândit de multe ori
Să o prind de subțiori
M-am gândit de multe ori
Să o prind de subțiori
S-o alung din calea mea
Dar cum trăiesc fără ea
Dar cum trăiesc fără ea.
Era vreme rea-ntr-o seară
Am scos-o pe ușă afară
Era vreme rea-ntr-o seară
Am scos-o pe ușă afară
N-a făcut un pas sau doi
Și-am chemat-o înapoi
Și-am chemat-o înapoi.
Stai, dragoste, lângă mine
Că e mai rău fără tine
Stai, dragoste, lângă mine
Că e mai rău fără tine
Fără dragoste și dor
Eu mă prăpădesc și mor
Eu mă prăpădesc și mor
Fără dragoste și dor
Eu mă prăpădesc și mor
Eu mă prăpădesc și mor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă ambivalența față de dragoste, recunoașterea suferinței pe care o provoacă, dar și imposibilitatea de a trăi fără ea. Naratorul oscilează între dorința de a scăpa de dragoste și nevoia de a o avea alături, conștient fiind că absența ei aduce o durere și mai mare.