Foaie verde de mohor
Mi-e dor, măicuță, mi-e dor
Măi, măicuță,
De zăvoiul înfrunzit
Măiculiță,
De flăcăul părăsit.
Că m-a prins un dor de ducă
Și-am umblat ca o năucă
Măi, măicuță,
Pe poteca cu alune
Măiculiță,
Până m-am pierdut în lume.
Foaie verde de mohor
Mi-e dor, măicuță, mi-e dor
Măi, măicuță,
Să iau apă în găleată
Măiculiță,
Și să mai stau pe la moară
Măiculiță,
Sub cireșul înfrunzit
Măiculiță,
Unde am copilărit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și nostalgie față de copilărie și de figura maternă. Naratorul își amintește cu drag de locurile și activitățile simple din trecut, simțind o pierdere și o deconectare de acea perioadă a vieții sale.