Puiul meu de la Plenița
Aș vrea să-ți sărut gurița
Puiul meu de la Plenița
Aș vrea să-ți sărut gurița
Aș vrea, dar inima-mi spune
Că nu mai ești pentru mine
Aș vrea, dar inima-mi spune
Că nu mai ești pentru mine.
Iubeam florile de tei
Că erau ca ochii tăi
Iubeam florile de tei
Că erau ca ochii tăi
Dar când vântul le bătea
Cădeau și se scuturau, măi,
Dar vântul când le bătea
Cădeau și se scuturau, măi.
Dragostea ta-i ca și floarea
Când dă peste ea ninsoarea
Dragostea ta-i ca și floarea
Când dă peste ea ninsoarea
Că trăiește, cât trăiește
Și apoi se ofilește
Că trăiește, cât trăiește
Și apoi se ofilește.
Acum iubesc viorele
C-așai e dat soartei mele
Acum iubesc viorele
C-așai e dat soartei mele
Să le ud, să le-ngrijesc
Lângă ele să trăiesc
Să le ud, să le-ngrijesc
Lângă ele să trăiesc, mă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul pentru o iubire pierdută, comparând-o cu efemeritatea florilor de tei și a florilor lovite de ninsoare. Naratorul găsește consolare în îngrijirea viorelelor, acceptând soarta sa.