Ea merge la școală cu prânzul pe care ea l-a pregătit
Nimeni nu știe ce ea cară în spate
Purtând aceeași rochie pe care a purtat-o și ieri
Ea ascunde vânătăile cu lenjerie și dantelă.
Profesoara întreabă dar ea nu răspunde
Este greu să vezi durerea din spatele măștii
Suportând povara unui secret furtunos
Uneori și-ar fi dorit să nu se fi născut niciodată.
Datorită vântului și a ploii
Ea stă grea ca o piatră
Într-o lume în care ea nu s-a ridicat în cer
Dar visele ei i-au dat aripi, iar ea a zburat într-un loc unde a iubit.
Înger concret.
Cineva plânge în miezul nopții
Vecinii aud dar ei închid lumina
Un suflet fragil prins în mâinile destinului
Când vine dimineața va fi prea târziu.
Datorită vântului și a ploii
Ea stă grea ca o piatră
Într-o lume în care ea nu s-a ridicat în cer
Dar visele ei i-au dat aripi, iar ea a zburat într-un loc unde a iubit.
Înger concret.
O statuie stă într-un loc umbros
Un îngeraș de fetiță cu o față răsturnată
Numele ei e scris pe o piatră lucioasă
O inimă frântă ce lumea a uitat-o.
Datorită vântului și a ploii
Ea stă grea ca o piatră
Într-o lume în care ea nu s-a ridicat în cer
Dar visele ei i-au dat aripi, iar ea a zburat într-un loc unde a iubit.
Înger concret
Sensul versurilor
Piesa descrie viața tragică a unui copil abuzat, care găsește refugiu doar în vise. Moartea ei este o consecință a abuzului, iar amintirea ei rămâne gravată pe o piatră funerară.