Toată noaptea pe cer luna strălucește
Dar ea nu vorbește, numai mă privește
Numai luna crede mie dorul mare, știe cât de tare, inima mă doare.
Luna albă, fermecată, luminează calea asta încurcată
Drumurile sunt închise, cât de mult te strâng în brațe doar în vise.
Te-ntreb luna dacă știe despre tine, dacă-ți este bine și mai ții la mine
Poate că și tu te rogi seara la lună și vreo veste bună are să îți spună.
Luna albă, fermecată, luminează calea asta încurcată
Drumurile sunt închise, cât de mult te strâng în brațe doar în vise.
De ce soarta este rea și ne desparte, de ce ești departe, de ce nu aparte?
De iubirea ta ce mi-o doresc în viață, cu lacrimi pe față te caut prin ceață.
Luna albă, fermecată, luminează calea asta încurcată
Drumurile sunt închise, cât de mult te strâng în brațe doar în vise.
Luna albă, fermecată, luminează calea asta încurcată
Drumurile sunt închise, cât de mult te strâng în brațe doar în vise.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și suferința cauzate de o iubire pierdută. Luna este martorul tăcut al acestei dureri, iar speranța unei reîntâlniri se refugiază doar în vise.