Colo-n vale la pârâu
Paște iarbă murgul meu,
Las’ să pască să mai crească,
La picior să se iuțească.
Să-i pun șaua voinicește
Și frâul militărește,
Să mă urc pe el călare
Să mă duc la lupta mare.
Busuioc de la icoane,
Ardă-le-ar focul zagoane,
Și pe cel care le-o dat,
Multă lume-o deportat.
Ardă-le-ar focul zagoane,
Că ne-o despărțit de mame
Să ne pierdem prin străini
Pentru că suntem români.
Or dat muscalii poruncă
Să-i ridice și să-i ducă
În neagra străinătate
De moarte să aibă parte.
Țară, țară surioară,
Scoate dușmanul afară
Tu i-ai făcut loc la masă,
Dar el te scoate din casă,
I-ai dat cana să se-adape,
El de tine nu încape.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și suferința poporului român în urma deportărilor și a trădării. Este un strigăt de patriotism și dor de casă, acuzând forțele străine și pe cei care au colaborat cu ele.