De când mama m-a făcut
Noroc, Doamne, n-ai avut.
Ți-am cerut, Doamne, să-mi dai
Noroc și mi-ai zis că n-ai.
Dar noroc le-ai dat la toate,
Numai mie nu se poate.
Și noroc le-ai dat la multe,
Numai mie n-ai de unde.
Și-așa mă bat gândurile
Ca pe munte vânturile.
Și-atâtea gânduri mă bat
Câte frunze-n codru cad.
Spusu-mi-o frunza de prun
Că n-am parte de om bun.
Spusu-mi-o frunza de fag
Că n-am parte de om drag.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de ghinion și lipsă de noroc încă de la naștere. Vorbitorul se simte nedreptățit de soartă, comparându-și situația cu a celorlalți și căutând răspunsuri în natură.