Foaie verde de bujor,
Ușor, puiule, ușor,
Ușor, puiule, ușor,
Nu-mi trimite-atâta dor
Și pe tren, și pe vapor,
Și pe omul călător.
Trimite mai puțintel
Și vino tale cu el,
De ți-o părea prea departe
Vino calea jumătate,
Jumătate vin și eu
Să nu-ți pară drumul greu.
Ajungă, puiule-ajungă,
Ce-atâta mânie lungă?!
Eu mânie, tu mânie,
Dragoste când să mai fie?!
Eu mânie, tu mânie,
Dragoste când să mai fie?!.
Că mânia-ndelungată
Nu e bună niciodată,
Sunt doi ani și jumătate
De când port dragostea-n spate,
Sunt doi ani și două luni
De când mă porți cu minciuni.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și așteptarea unei persoane dragi, dar și dezamăgirea acumulată în urma unei relații în care au existat minciuni și o îndepărtare continuă. Vorbitorul își dorește o apropiere și o rezolvare a conflictelor, simțind că timpul trece și dragostea riscă să se piardă.