Ecoul unui suflet, se simte de departe
Cu glasul unei inimi ce suspină în șoapte
Alături e o umbră plină de singurătate
Apartine unui om ocolit de moarte.
Sute de fapte legate, nu se varsă lacrimi
Se trăiesc amintiri, resimțiri și patimi
Împreună de durată, niciodată nu se ceartă
Gândirea și dorința oferite de soartă
Deci NU ȚIN de azi, amintirile de ieri
Cum NU ȚII în tine, anumite neplăceri
Aceeași putere să speri, face continuare
Dacă ar fi perfect, zâmbetul ar fi mai mare
Știu că Doare, Mai am de pus o întrebare
De ce nu ești fericit la fel ca fiecare?
Atâtea răspunsuri dintre care, unul e direct
Lumea îți citește viața dacă scrisul e perfect.
În funcție de om, uneori se schimbă jocul
Cum în funcție de cer soarele își schimbă locul
Nu se schimbă norocul, ține de viitor
Plus momente de iubire petrecute în dormitor
Întins pe covor, cu mintea în altă parte
La amintirile plăcute trimise prea departe.
Lumina de singurătate, prin geam străbate vântul
Simți mirosul de parfum, reauzi cuvântul
Care te făcea ce-ai fost, ce dorești să fii
Semnătura cu iubire pe sute de hârtii.
Cu perdelele trase inima așteaptă șanse
Flăcări stinse și scrum după pozele arse
Ochii se joacă cu farse, acum e lângă tine
Persoana care te făcea să te simți mai bine
Încerci să te trezești, dar nu are efect
Dacă asta-i realitate, atunci totul e perfect.
Cad multe amintiri ca o floare ofilită
Cad cuvinte înghețate, o amintire trezită
O lumină slăbită ce se simte privită
O speranță înlăcrimată de sine ocolită
Totul e schimbat, de fapt e la pământ
Inima ta și încercarea de a scoate un cuvânt
Pus pe ultimul rând, ai un trecut în față
Plus un apus perfect chiar de dimineață.
Depărtare mare de lume, și nu pare pe bune
Tatuajul din ochi, vedere ce lasă urme.
Gata să te îndrume, un vis pare perfect
Dar nu poate fii, cum nu-i om fără defect
Nu vrei să fii direct, faci pași în reluare
Aproape de depărtare dar indus în eroare.
Acum cuvintele din suflet, nu țin dialect
Tăcerea-i un răspuns doar când totul e perfect
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și deziluzie, reflectând asupra amintirilor și căutând perfecțiunea într-o lume imperfectă. Vorbește despre lupta interioară și acceptarea realității.