De la Tismana la vale
Trece drumul prin Ponoare
Prin codrul de liliac
Unde-mi căzu neica drag,
Era zi de sărbătoare
Liliacul era-n floare
Și neica era gătit
Ca liliacu-nflorit,
Avea ochi de albăstrele
Și-a dat foc inimii mele
M-a luat în horă să joc
Să-nvârtim sârba-n mijloc.
Mă-nvârtii cât mă-nvârtii
Ostenii și ameții,
Mi-era frică și rușine
C-o râde lumea de mine,
C-o râde lumea de mine
Că sunt neieșită-n lume
Și de-atunci visez mereu
Hora și pe neic-al meu,
Aproape-un an a trecut
Eu neicuț-am mai crescut
La horă am mai ieșit
Nu mi-e frică de-nvârtit.
Nu mi-e frică de-nvârtit,
De-nvârtit și de-amețit,
Când o-nflorii liliacul
De-acolo-mi aleg bărbatul,
Vino și tu, neiculiță,
Să-ți alegi o mândruliță,
Vino dacă mă-nțelegi
Să vedem pe cine-alegi.
Sensul versurilor
Cântecul descrie amintirea unei fete despre o horă unde s-a îndrăgostit. Acum, mai matură, ea își alege viitorul soț la o altă horă, păstrând amintirea primei iubiri.