Bătrâne sat te las cu bine
Astăzi mă duc, te părăsesc
Și nici eu nu știu până mâine
Pe care drum să rătăcesc
Destinul și cu soarta mea
Pașii prin viață să mi-i poarte
Bătrâne sat nu te-oi uita
Oricât aș fi eu de departe
N-am să uit nucul de la poartă
Și ani în șir m-adăpostea
Și n-oi uita în viața toată
Pe mama-n prag cum mai plângea.
De ce pleci, buna mea copilă
Printre străini e foarte greu
Dacă mai ai de mama milă
Să te întorci în satul tău
Că sunt bolnavă și bătrână
Și-am să te-aștept mereu, mereu.
Sensul versurilor
O tânără își ia rămas bun de la satul natal, plecând spre o viață nouă. Cântecul exprimă regretul despărțirii și dorul de casă, amplificat de grija pentru mama rămasă în urmă.