Neic-al meu de la Broscari,
Mi-ai pus inima pe jar,
Dar nu-mi pare rău deloc,
Mi-ai pus inima pe foc,
Că de când eu te iubesc
Cu viața nu mă tocmesc,
Îi fur clipa cea frumoasă
Și de niciun of nu-mi pasă.
Te rog, neică, să mă crezi
La Broscari azi îs livezi,
Florile-s de rouă pline
Parcă-nfloresc pentru mine,
Parcă-nfloresc pentru mine
Și să cânt mereu îmi vine,
Și să cânt mereu îmi vine
Cu neicuța lângă mine.
Pe aici, pe la Broscari,
A dat pădurea-n lăstari,
Înfloresc livezile
Și-n sat se fac horile,
Livezile dau în floare,
Fetele-așteaptă-n pridvoare
Să vină băieții toți
Să stea de vorbă la porți.
Fetele-n Broscari, voi știți,
Sunt frumoase și cuminți,
Dar de nu le iubiți voi
Vin din sate alți flăcăi,
Vin flăcăi din Mehedinți
Și scot fetele din minți,
Se duc după alți băieți
De căruță rămâneți.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria iubirii într-un cadru rural idilic, unde natura înflorește și viața este simplă și frumoasă. Fetele din sat sunt lăudate, iar dragostea este văzută ca o forță care aduce fericire și sens.