M-am născut în sat de deal
Cu livezi și vii,
În sunete de caval
Și de ciocârlii,
Tata din fluier cânta
Cântece de lume,
Iar bunicul fredona
Doinele străbune.
Primăvara când sosea
Pe văi și pe plai
Satul meu atunci părea
Ca un colț de Rai,
Mama-n nopți târzii torcea
Caiere de lână
Și-n război le năvădea
Un covor de lână.
Toamna la cules de vii
Era-n toi aratul,
Iar de joc la cununii
Răsuna tot satul,
Într-o zi am învățat
Boii să-i înjug,
Tata voios m-a luat
Lângă el la plug.
Multe țări am colindat
Dus de vânt pe val
Și în suflet am purtat
Satul meu natal,
Veșnicia s-a născut
Acolo la sat
Unde mama m-a crescut
Și m-a legănat.
Sensul versurilor
Cântecul evocă cu nostalgie viața simplă și frumoasă de la sat, amintirile din copilărie și legătura profundă cu locul natal. Este un omagiu adus tradițiilor, familiei și valorilor rurale.