– Fir-ai să fii tu, Măriță,
Cu limba ta din guriță
Când te-aud cântând în luncă
O dau naibii, of, de muncă,
D-aolică, mândro,
Dau cu sapa de pământ, măi mândruță,
D-aolică, mândro,
Viu să te ascult cântând.
– Măi Mărine, nu faci bine
Când m-auzi cântând pe mine,
Nu da sapa de pământ
Că la toamnă n-ai porumb,
D-aolică, neică,
Neică, eu îți cânt cu dor, măi neicuță,
D-aolică, neică,
La săpat ca să ai spor.
Cucul cântă că e vară,
Mierla că-i frumos afară,
Eu cânt cu dragoste multă
Pentru omul ce m-ascultă,
D-aolică, neică,
Să muncească mândra glie, măi neicuță,
D-aolică, neică,
Viața mai cu drag să-i fie,
D-aolică, neică,
Să se bucure de viață, măi neicuță,
D-aolică, neică,
Ca și câmpul cu verdeață.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria muncii câmpului acompaniată de cântecul unei fete. Cântecul aduce spor la muncă și amintește de frumusețea vieții și a naturii.