Pe poteca părăsită
Am iubit mândre o sută,
Aș mai iubi încă tri’
Nu mai pot că-mbătrânii,
Am rămas numai cu ea,
Numai cu nevasta mea.
Dar și-acuma, câteodată
Mă duc unde-am fost odată
Pe poteca din pădure
Pardosită cu alune,
Cu alune mari și mici
Ce pocneau pe sub opinci,
Ce pocneau pe sub opinci
Tot trecând la ibovnici.
Poate și-acuma treceam
Dacă nu îmbătrâneam,
Dar acuma sunt bătrân
Și stau tot cu frica-n sân,
Și mi-e frică c-o să mor
Și rămân toate cu dor.
Sensul versurilor
Un bărbat în vârstă își amintește cu nostalgie de tinerețe și de aventurile sale amoroase. Acum, ajuns la bătrânețe, regretă că nu mai poate trăi acele experiențe și se teme de moarte, gândindu-se la lucrurile pe care le lasă în urmă.