Fir-ai, mândro, tu să fii
Cu-ale tale dibăcii,
Unde ți-am spus n-ai vrut să vii,
Pe poteca care-o știi
Unde cântă cucu-ntâi,
Cucul cântă răgușit,
Eu sunt foarte necăjit.
Eu sunt foarte necăjit
Căci tu, mândro, m-ai mințit,
N-ai venit unde-am vorbit,
Pe lună și pe lumină
Până la neica-n grădină,
Ori n-ai vrut, ori n-ai putut,
Ori de-a naibii te-ai făcut.
– Ba, neicuță, am venit,
Dar te-am găsit adormit.
– Și de ce nu m-ai sculat?
– Neicuță, n-am cutezat,
Te-am sărutat și-am plecat,
Căci tu nu ești de lăsat,
Guriță de sărutat.
Sensul versurilor
Un tânăr se plânge că iubita nu a venit la întâlnire. Ea îi răspunde că a venit, dar l-a găsit dormind și l-a sărutat fără să-l trezească.