La Gorj primăvara
Când dă tămâioara
Jos în lunca mare
Când e sărbătoare
Vin flăcăi și multe fete
Și lăutari, multe cete,
Și se-ncinge-o horă mare
Unde joacă fiecare.
Joacă hora roată,
Viața-i minunată,
Joacă și bătrânii
Ce jucau străbunii
Și se trag pe lângă ceată
Și-o mai învârtesc o dată,
O-nvârtesc și-o chiuiesc,
Obiceiul gorjenesc.
Gorjanu-i fălos,
Mândru, bucuros,
El știe să cânte,
Știe să sărute,
El poate munci cât zece,
Fără rost vremea nu-i trece,
E haiducul codrilor
Și dragostea fetelor.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă a primăverii în Gorj, unde oamenii se adună să danseze hora, respectând tradițiile strămoșești. Este un omagiu adus spiritului gorjenesc, mândru și muncitor.