Sălcioară de pe Olt
Te cunosc de mult, de tot,
Când te aplecai de vânt
Cu crengile la pământ,
Dar tot tristă rămâneai
Și cu Oltul te-ngânai.
Sălcioară, sălcioară,
Am să vin la primăvară
Să-ți prind florile în poală
Și s-ascult doina domoală,
Doina ce m-a legănat
Și să cânt m-a învățat.
Sălcioară, vin la tine
Cu toată dragostea-n mine,
Dragostea ce-o adunai
Când pământu-l colindai
Cu doina și hăulite
Lumea să mă țină minte,
Că eu cânt și hăulesc
Pentru cei ce mă iubesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă cu natura, în special cu salcia de pe malul Oltului, și amintește de dragostea și doina care l-au format pe cântăreț. Este o declarație de afecțiune și o dorință de a fi amintit prin cântec.