Frunzuliță după deal,
Am un puișor oltean
Nu mi l-am văzut de-un an
Nu știu ce inimă am,
Nu știu rău e, ori e bine,
Te-oi mai fi gândit la mine?.
Nu ești, neică, prea departe,
Doar Oltețul ne desparte,
Și Oltețu-i mititel
Duce dragoste cu el,
Că Oltețul-i apă mică
Și-a croit drumul prin stâncă,
Cine-l trece, nu-l atingă.
Încearcă, neică, să-l treci
Când dă cotul la Bălcești,
Dacă-ți pare prea departe
Trece-l până la jumate,
Jumătate-l trec și eu
Să nu ți se pară greu,
Că de dor și dragoste
Cântă cucu-n pajiște
Și mierlița-n rariște.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei persoane față de un pui oltean pe care nu l-a văzut de mult timp. Distanța fizică, simbolizată de râul Olteț, nu diminuează sentimentele profunde de dragoste și dor.