Spune-mi frunză, spune-mi tu
Unde să-mi găsesc puiul
Că pe unde l-am căutat
Numai de pustiu am dat
Îl caut și nu-l găsesc
De dorul lui mă topesc.
Poate mi-o veni-n zori
Să-i presar drumul cu floricele
Flori de tei și micunele
Să vină-n brațele mele
Să stăm sub teiu-nflorit
Că nu ne-am văzut de mult.
Puicule, de-mi vii târziu
Hăulește-mi ca să știu
Să-mi iau ulciorul în mână
Și să te aștept la fântână
Să-mi umpli, neică, ulciorul
Poate-mi o mai trece dorul
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane pentru iubitul/iubita sa, care este așteptat/ă cu nerăbdare. Natura și elementele ei sunt invocate ca martori și mesageri ai acestei așteptări.