Floare albă de gutui,
Du-te, dor, unde te mai,
Sus în vârful muntelui,
Sus în vârful cel mai înalt
Cată de vezi al meu sat
Că m-am dus și l-am lăsat.
Satu-n care m-am născut,
Grădina-n care-am crescut,
Nucu-ngălbenit de toamnă,
Îmi vorbesc de tine, mamă,
Perdeluțele lăsate,
Prispa plină de mușcate,
Poza ta cuprinsă-n ramă,
Toate-mi spun de tine, mamă!
Și-acest cântecel înseamnă
Că mi-e dor de tine, mamă,
Inima în piept mi-e grea,
Astăzi eu simt lipsa ta,
M-ai lăsat nemângâiată,
N-o să te uit viața toată,
C-așa, mamă, m-ai crescut
De nu mai pot să te mai uit!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund față de mamă și de locurile natale. Versurile evocă amintiri dragi din copilărie, accentuând sentimentul de pierdere și dorința de a se întoarce acasă.