Drag mi-e să cânt și să joc
Hora și sârba pe loc
Lângă fete și flăcăi
Să răsune peste văi,
Mi-e drag graiul strămoșesc,
Neamul nostru românesc,
Plai de doine și comori,
Te port în suflet cu dor
Și la muncă, și la joc
Inima-i zice cu foc.
Vara când e sărbătoare
Se întinde-o horă mare
Pe-o poieniță de flori
Lângă apa de izvor,
Lângă dealuri înverzite,
Lângă lanuri aurite
Și-n miros de busuioc
Hora se-nvârtește-n loc,
Lăutarii zic pe strune
Că trăim azi vremuri bune.
Țara mea, gură de Rai,
Seamăn pe lume nu ai,
Îți cânt cununa de flori
Țesută din trei culori,
Îți cânt oamenii și glia,
Hărnicia, omenia,
Plai de legendă și dor,
Am să te cânt tuturor,
Că-n grădina lumii mare
Tu ești cea mai mândră floare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria de a trăi în România, aprecierea pentru tradiții, natură și valorile neamului românesc. Este un cântec patriotic care celebrează frumusețea țării și a oamenilor săi.