Frunză verde, bob negară,
Dragă-mi e ziua de vară
Că miroase-a floricele
Și-aud cânt de păsărele,
Izvoarele murmurând,
Pe neicuța fluierând.
Dragi mi-s nopțile cu lună
Că-mi fac patul în grădină,
Sub cireșul înflorit,
De stele acoperit,
Privesc luna cum se duce
Peste nori ca să se culce.
Îmi fac patul din nuiele,
Căpătâi din floricele,
Mă scol dimineața-n zori
Și-adun roua de pe flori
Și-l spăl pe neica pe față
Să mi-l iubesc cu dulceață
Și să-l zvânt cu busuioc
S-avem în viață noroc,
Busuioc și rozmarin
Și mereu să ne iubim.
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria și dragostea față de natură și viața simplă de la țară, idealizând o relație romantică și armonioasă. Versurile evocă imagini idilice ale verii, ale nopților sub clar de lună și ale ritualurilor de îngrijire și afecțiune.