Rămâi, maică, sănătoasă,
De mâine-am să plec de-acasă,
Că mult foc ai mai avut,
Măicuță, să mă mărit,
O noapte ne mai desparte
Și-am să plec, maică, departe
Să-mi urmez al meu bărbat
C-așa-i la fată lăsat.
Te las cu bine, măi frate,
De-acum soarta ne desparte,
Eu mă duc la casa mea,
Să ai grijă de mama,
Că nici mama nu mai poate
Ca să le facă pe toate
Și de tata că-i bătrân,
Frățiorul meu cel bun.
Îmi las casa părintească
Și mușcatele-n fereastră,
Ulița plină de fete,
Poiana cu iarbă verde,
Oi plânge și-oi suspina
După maica și taica,
După codrul legănat,
După oamenii din sat.
Când oi avea zile grele
Ai să plângi urmele mele
Că m-ai dat, măicuța mea,
Departe de casa ta,
Dar cât aș fi de departe
Inima tot aici bate
Și-am să vin mereu, mereu
Să v-ajut când v-o fi greu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete care părăsește casa părintească pentru a se căsători. Ea își ia rămas bun de la familie și de la locurile natale, promițând să se întoarcă mereu să-i ajute.