Am un dușman ca un câine
Se ține de ani de mine,
Dacă mi l-aș lăsa, lume,
Ar trage carne din mine,
Unde plec e-n urma mea,
Dac-ar putea m-ar mânca,
Dar știe c-am neam mare
Și mi-l calcă în picioare.
Măi dușmanule, măi câine,
Nu te mai ține de mine,
Mă pândești și-mi dai târcoale
Ca un lup la drumul mare,
Nu știu de ce-mi ieși în cale,
Nu-ți cer nici mălai, nici sare,
Te vezi după uitătură,
Ești plin de venin și ură.
Sunt pâinea lui Dumnezeu
Și-mi văd de amarul meu,
Nu mă bag pe casa ta,
Ce vrei de la viața mea,
Uiți că am băiat cât tine
Și-am toți frații lângă mine,
Vrei să-ți arătăm noi ura
Cu pământ să-ți astup gura,
Cu toții să-ți dăm simbria
Să pomenești dușmănia?
În palate să trăiești
Cu noi nu te potrivești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și furia față de un dușman persistent. Vorbitorul se simte amenințat și este gata să se apere cu ajutorul familiei sale.