Axi feat Dorin – Confesiuni

Dorin:
Fiți atenți!
Axi și Dorin direct din studioul de bază
Yo, yo, yo.
Axi:
Îmi căutam idealul de când eram un mic copil
Eram fragil, dar abil, la școală ostil
Avem destule răni, trebuia să ies din belele
Dar niciodată banii nu au vindecat sechele
Amintirile vin ca un drum pe culmi înalte
Ține cont de alea bune, dar și de celelalte
Totul e doar de formă, mister ascuns în față
Dai ultima carte pe ultima speranță
Condiția e precară, tranzacțiile să iasă
Mai târziu te simți ciorditor în propria casă
Începi să mergi mai departe, nu te uita-n spate
Totul e un maraton frate, rezistă cine poate.

R x2:
Te atenționăm cu acest mesaj ca să-ți meargă capu’
Ești conștient că după piesa asta ești dat dreacu’
Dacă mintea ta e praf sau e una cu pereții
Noi nu facem pe adepții, profeții, noi suntem poeții.

Axi:
Indiferența domină, iar mila tre’ să dispară, dar
Am învățat când să fiu bun și când să fiu o fiară
Am gândit, am făcut, am profitat, am înțeles, am șters
Am pus invers gesturi și fapte fără de-nțeles
Dezolat, crispat, poate la fund uneori m-am dat
Supărat și cu toate astea tot am mai învățat că
Separeul între stări merge închis, încă rezistă
Viața e caracterizată de o culoare veselă sau tristă
Nu contează ce afirm sau mai am de exprimat
E o diferență scurtă între minciună și păcat
Cine a spus să fiu cel mai bun sau cel mai tare
Am amici mulțumiți ce au puțin din fiecare
Pe bune se spune, că diavolul spune multe minciune
El defapt se supune, vorbește chiar și prin rațiune
Viața ta a început să curgă rânduri, rânduri
Sunt de părere că cel mai bun somn e-ntre 4 scânduri.

R x2:
Te atenționăm cu acest mesaj ca să-ți meargă capu’
Ești conștient că după piesa asta ești dat dreacu’
Dacă mintea ta e praf sau e una cu pereții
Noi nu facem pe adepții, profeții, noi suntem poeții.

Dorin:
Aveți niște așteptări ridicole de la mine
Când îmi circulă-n cap doar idei meschine
Nu am decât o imagine banală imprimată pe retină
Când mă uit la lume așteptându-mă să-și revină
Dar sunt ancorat și exilat în acest spațiu temporal
Ca să mă hrănesc din ură, avid ca un șacal
Nu mă supun normelor riguroase ale voastre
Ca și Camus sunt absurd, craniul îmi crăpase
Limitându-mi puterea rațiunii, pe care voi o idolatrizați
Urmașii lui Cain, aștept să mă trădați
De-aia prefer să nu am limite, am doar un instinct animalic
Când dați în mine, să vă înec pe toți ca-n Titanic
Fără mustrări false de conștiință de care tot vă plângeți
Și să le spun demonilor din mine „Acum puteți să râdeți!”
M-am izolat intenționat, m-am mascat și am plecat
M-am lăsat căzut în păcat, în schimb rămân adevărat.

R x2:
Te atenționăm cu acest mesaj ca să-ți meargă capu’
Ești conștient că după piesa asta ești dat dreacu’
Dacă mintea ta e praf sau e una cu pereții
Noi nu facem pe adepții, profeții, noi suntem poeții