Sunt mai mereu nervos, și știu doar s-o întorc pe dos
Când aș putea să îi zic ceva frumos,
Să îi afișez un zâmbet călduros
Poate fi atât de semnificativ, îmi vorbește la diminutiv,
Dar eu ca ultimul bețiv mă adresez instinctiv la imperativ, DEȘI E MAMA
Îmi umplu drama rezultată
Niciodată nu am fost în stare să-i fac o favoare, fără să pară forțată
Însă totodată nu e intenționată, atitudinea mea, mă simt captiv în lumea mea
Reacțiile vin să elimine intruși și cad în pustii
Da ace înfipte fix în inima păpușii
Nu sunt selectiv
Zgomotul ușii închise în nas mă face comunicativ,
Dar pe negativ, sunt plecat definitiv
Și o pot spune toți, îi tratez agresiv, când mă simt creativ
Am momente în care sunt realmente de nerecunoscut
Și în loc să o ajut îi zic că tre să termin ce am început
Și nu îmi pare rău de ce am făcut
Și mă asigur că a priceput, dar tre să fi durut
Sper că înțelege că nu asta am vrut
Că-s pur și simplu pierdut în vise pe care nu le-am cerut
Poate vina mea constă în fapt că nu ne-am combătut, în trecut..
Spune-mi ce-i în spatele visului
Ce te mobilizează în fața abisului
Ce trebuie sacrificat și de câte ori
Să poți să zbori și să te ridici spre nori.
Țintesc spre vârfuri, aripi mă fură fără să vreau să le flutur
Îți stau alături cu ochi stinși, pe umeri mi se așează praf, mie greu să-l scutur
Și nu-s aici, degeaba bați cu zâmbete la ușa mea,
La geamuri-i o perdea care oprește timpul meu din lumea ta
Prin alte părți mă bucur, și părăsesc odăile sedus de paginile altei cărți,
Ca o poveste de căldură a altor ochi ce vor să soarbă foile
Vă neglijez, îmi pare rău nu fac decât să îmi ascult nevoile
Sunt primitiv, urmez impulsuri,
mă contopesc cu visele ca două pulsuri ce se suprapun
Și-atunci când sunt definitiv plecat s-adun arme ce pot ucide griji,
Pe aicea nasc apusuri
Căci cei care îmi strigă numele când sunt în vise prins, numai de la ecou primesc răspunsuri.
Spune-mi ce-i în spatele visului
Ce te mobilizează în fața abisului
Ce trebuie sacrificat și de câte ori
Să poți să zbori și să te ridici spre nori.
Ascult beatu’ ăsta, la oră târzie
Nu pot să mă abțin să pun pe hârtie, că..
Cineva sau ceva îmi șoptește
Ascult și scriu, doar asta mă liniștește
Fără să pot s-aleg unii mi-au zis c-am fost ales
E. atunci de ce greșesc așa de des?
Și doar un negativ și o bucată de hârtie
Ma mai calmează și mi-aduc un pic de bucurie
Și în felu’ ăsta a trecut mult timp
Mai mult de 10 ani în care aș fi vrut să schimb
La lume ce era greșit, m-a depășit situația
Tot mai multe lucruri mi-au stârnit agitația
Printre întrebări despre Dumnezeu, om și societate
Mi-am ignorat familia și aproape orice aproape
Neintenționat, dar mi se pare tot ciudat
Nu-i nimic, că știu că deja m-au iertat.
Spune-mi ce-i în spatele visului
Ce te mobilizează în fața abisului
Ce trebuie sacrificat și de câte ori
Să poți să zbori și să te ridici spre nori
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul față de comportamentul trecut și neglijarea familiei, fiind prins într-o lume a viselor și a propriilor probleme. Vorbește despre dorința de a schimba lucrurile, dar și despre acceptarea faptului că a fost iertat, deși se simte pierdut și incapabil să se conecteze cu cei din jur.