Masid – Gânduri Reale 2

INTRO:
Are Eminescu o poezie… rugăciunea unui dac.
Când o să ajung în starea aia de spirit, nici măcar atunci n-o să te ajut
PENTRU CĂ EȘTI UN TRĂDĂTOR.

STROFA 1
Încerc să-ți spun cât pot de frumos
Să înțelegi cum totul s-a întors pe dos.
Sincer până la capăt și-napoi
Mă refer la tot ce pun în foi.
~~~~~~~
Nu mai știu starea aia, de om normal
Decorul și mediul ăsta îți lasă p-aia de animal.
Să reușești, trebuie să te riști, poate câștigi
Dacă n-ai bază, vezi pe cine frigi.
~~~~~~~
În statutul de cinstit cu serviciu
Te apasă gânduri de sacrificiu
Bine de mine că nu-s invidios, nu mai sunt nici curios
Că-mi văd de drumul meu serios.
~~~~~~~
Doar că am toate căile blocate
În fiecare zi mă pierd în șoapte
Ce-mi spune că nu ajung prea departe
Că văd în față, dar nu și-n spate
Jocul ăsta are multe capete
~~~~~~~
E greu să le elimin pe toate
Sunt slab dacă arăt dragoste
Trebuie să mă mișc iute și fără regrete
Rămân cu speranța că cineva, Acolo Sus, o să mă ierte.

REFREN
Un cer deschis, desenez pe inimă
Ca să fiu diferit de cei din vitrină
Mă strecor lăsând în urmă un praf divin
Datorită Ție îl dețin, că-s creștin, și pot să alin
Cel mai greu suspin, provocat de chin.

STROFA 2
Mecanismul e tot mai blindat
E full încărcat, deci avem de răbdat.
Singur am tot încercat
La orice tip de atac, a ripostat.
~~~~~~~
Vezi tu, e de neînțeles și complicat
Cum de-i place să stea mereu panicat
Influențat de cei din urmă
Instruit, adevărul să nu-l spună
Nu încerca să-l ajuți, e în zadar
Își urmează calea de victimă, asta-i clar.
~~~~~~~
Traiul greu, de la gândirea lor se trage
Din orice lege ce merge strânge
Până la ultima picătură de sânge.
Cei noi îți smulg copilul din brațe chiar dacă plânge
Știi, nu-ți mai spun unde ajunge.
~~~~~~~
Dacă lumina s-a stins, jocul s-a terminat
Nu știu dacă am șansa de reîncadrat
Poate revin mai puternic sau la fel
Doar fizicul altfel, trecând ușor nivel după nivel.

REFREN
Un cer deschis, desenez pe inimă
Ca să fiu diferit de cei din vitrină
Mă strecor lăsând în urmă un praf divin
Datorită Ție îl dețin, că-s creștin, și pot să alin
Cel mai greu suspin, provocat de chin.

STROFA 3
Am nevoie de un ajutor, desigur
Curajul nu-i de ajuns, te asigur.
Și nu-mi pasă ce fac ei
Sunt doar atent să-i apăr pe ai mei.
~~~~~~~
Nu mă implic, că iar o să pic
Și-o să dureze până mă ridic
Îți zic și prezic ca un poet liric
Vezi că, multe s-au adeverit.
~~~~~~~
Decembrie ’89 se va repeta
Eu aștept să aud trompeta
Ce-o v-a auzi toată planeta
Nu mă sperie gazeta, îi știu rețeta.
Vreau să văd cum e cu luneta
Când dispare vedeta.
~~~~~~~
Zarurile au fost aruncate, stai să oprească
Oricare ar fi soarta, n-o să recunoască
Toți arată o identitate falsă, nu-i farsă
Nu te speria când o vezi pe cea reală, lasă.
Mai rău e că, doamna a pus mâna pe coasă.
~~~~~~~
Ferește-te de raza ei dacă poți
Treci de morți și ne vedem în munți.
Nu pierde timpul încercând să devii erou istoric
Că nu va mai rămâne nimic.