Profeții mincinoși îmi plac,
Pe luat aminte pus, pe-nvăț,
Ascult și tac, ascult și tac
Acest delir și-acest dezmăț.
Din viitor, ca dintr-un sac,
Ei scot proorociri, c-un băț
Proorocirea lor e-un hăț,
Care te poartă, după plac.
Va fi așa, va fi altfel,
Tot turuie mereu, profeții.
Și ei sunt robii gurii, bieții!.
Eu stau în rând cu nătăfleții,
Nu mă mai satur să mă-nșel.
În târguri, tot mai scumpi bureții.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atracție cinică față de profețiile mincinoase, recunoașterea propriei tendințe de a fi înșelat și o critică subtilă a celor care profită de credulitatea oamenilor. Naratorul se complac în a asculta și a se lăsa purtat de aceste profeții, deși este conștient de natura lor iluzorie.