Ciocea secera singur pe la Bocșa.
Trei pogoane de loc de grui,
Ce să facă el singur în trei pogoane?
– Cumnate, da’ cumnata nu vine?
– Fir-ar a dă! că nu vrea să vie.
Mai dau și eu, după aia mai pun oameni, după
Ce-or mai termina și ei.
Plecam eu acasă, povestește mama,
Mă duceam pe la Manda
Și-o vedeam pe muierea lui Ciocea la poartă,
Punea fluturi pe-o cămașă.
– Cumnată, cumnatul singur pe-acolo, nu te duci
Să-i ajuți?
– Ba! Are copii.
Să-și muncească, să le dea de mâncare.
Și-ncepea să ocăre:
Lovi-l-ar plezneala,
Găsi-l-ar ăl din baltă,
Găsi-l-aș țapăn
Până deseară, lua-l-ar boala,
Umple-l-ar jipul!
Că eu n-am venit cu copii la el.
Înțelege-te cu ea.
Ei, copiii erau ai lor, ai cui să fie!.
Ea și-a vândut șase pogoane de pământ al ei
și-a luat căruță cu cai.
Se plimba pe la bâlciuri și numai fluturi punea pe ea,
Cine mai era ca ea?.
Și-ntr-o luni după Paști s-a certat Ciocea cu Măria.
I-a scos lada cu țoale în curte și le-a dat foc.
Au ars toate. Avea palton bun de carachior, cămăși, fuste.
Și-au ars toate, nu se putea apropia nimeni, că se lua cu
Securea după el.
– Iuu, cămășile mele, lucrurile mele de la tata,
Să mi le ardă el.
Ea – îi tăia gura în fier și-n oțel, nu mai tăcea. Da să se
Apropie, el amenința cu securea.
– Păi, dacă te-ai făcut a dă! Să vezi tu cum îți litrosesc tot.
Și ea a rămas goală. Și-a plecat la Mitroacă, la deal,
Vezi că ți-a dat fiștireaua? i-au zis și ei,
Nu-ți spuneam noi? Așa, gura bate fundul,
Te-a luat ăla la rapangele.
Ciocea mai ținuse una înainte,
Pe Păuna lui Predu, și aia frumoasă.
Și s-a dus Ciocea la Păuna, fosta lui nevastă,
Și-a luat-o:
– Hai acasă, că n-am muiere. A plecat, fir-ar a dă, hai tu.
Și-a venit aia. Și când a auzit Măria,
Repede cu valea, a doua zi venea cu valea,
Venea c-o falcă-n cer și cu una-n pământ.
Că ea era mare, și fustele mari, parcă mergea cu valea toată.
S-au încăierat până seara
Și seara a răzbit asta și-a plecat ailaltă.
Treaba voastră, zicea Ciocea, să-mi rămână una acasă,
Să nu-mi stea curtea pustie
Și să aibă cine îngriji de copii.
Măria era muma copiilor, a biruit dragostea de mamă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un conflict conjugal intens într-o comunitate rurală. Ciocea este părăsit de soția sa, Măria, care preferă să se distreze și să cheltuie banii pe haine, în loc să-l ajute la muncile câmpului. În final, Ciocea o aduce înapoi pe fosta soție, dar Măria se întoarce și se luptă pentru a-și recâștiga locul, demonstrând că dragostea de mamă este mai puternică.