(2xbis)
Destinul e pervers.. Cel mai pervers..
Ma fentează.. Tot mai des..
Mă întreb oare ce nu a mers.
Cum ai reușit mai băiatule
Să treci la faliment
Prima ta afacere
Ai luat-o razna rău mai prietene
Oprește-te, urechile ciulește-le
Unde sunt bijuteriile pe care le aveai
Unde sunt mașinile cu care te afișai
Ți-au plăcut aventurile ce le faceai
Acum în loc de sticle cu whiskey bei o cană cu ceai
Femeia ta mă trezește mereu cu telefoane
Începe să se plângă, spune că umbli iar cu cutare
Ai grijă de ea să nu ajungă prin spitale
Te iubește sincer fără ezitare!.
(2xbis)
Destinul e pervers.. Cel mai pervers..
Ma fentează.. Tot mai des..
Mă întreb oare ce nu a mers.
S-a dus tot
Ai vrut confort dar n-ai ținut cont
Că fără efort nu reușești nimic
Fericirea fuge într-o clipă și îți mai zic (x2).
Poate nu sunt cel ce aș putea să fiu
Poate nu sunt cum ar trebui să fiu
Am înțeles că trebuie să fiu ceea ce par
Dar cum să apar într-o lume care n-ar habar
N-am nevoie de artificii vreau să fiu înțeles
Prin greșeli ori te ridici ori te prăpădești
A greși e omenesc, a ierta Dumnezeiesc
Ține cont de vorba mea și poate reușești
Prietenii te rezumă doar la pungă
Relația de așa natură nu e lungă
Destinul meu e al meu, destinul tău e al tău
Zâmbește acum că mâine poate fi mai rău.
(2xbis)
Destinul e pervers.. Cel mai pervers..
Ma fentează.. Tot mai des..
Mă întreb oare ce nu a mers
S-a dus tot
Ai vrut confort dar n-ai ținut cont
Că fără efort nu reușești nimic
Fericirea fuge într-o clipă și îți mai zic (x2)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra eșecului și a pierderilor, analizând ce a mers prost într-o situație. Vorbitorul oferă sfaturi despre importanța efortului, a relațiilor sincere și a acceptării destinului.