Mecena feat Tazy – În Fața Morții

Nu știu cum să-ncep aceste rânduri, să rescriu:
Iau foaia, un pix, amintirile încep să le descriu.
Că doar atât rămâne din cei pe care i-ai iubit,
Care acum nu mai sunt, au plecat, te-au părăsit.
Au plecat acolo sus, oare le-o fi bine?
Aș vrea să cred că da, pentru că meriți să îți fie bine!
Te-am iubit cu toții, cred că știi asta.
Regret că lângă noi n-ai mai putut sta.
Știu că de acolo de sus ne vezi și ne îndrumi spre bine,
Nu mai vreau să vezi lacrimi pe obraz, știu bine.
Acum că ești acolo, mă gândesc cum va fi
Să te vedem doar în acele vechi fotografii.
Doar atât rămâne din noi: o amintire,
Cei care te-au iubit suferă în neștire.
La sfârșit rămân momentele fericite ale vieții,
E trist. Suntem niște marionete în fața morții.

Lacrimi curg încet pe sicriu, în ziua aceea,
Nu îmi mai doream să mai fiu viu.
Îl văd încet, încet cum coboară
Și nu aș vrea să văd asta a doua oară.

Orbit de singurul lucru care ne mai leagă,
Ai plecat, nelăsând nicio amintire vagă.
Acum mă doare că filmul prea repede ți s-a tăiat.
20 de ani – accident – ai rămas paralizat.
Au urmat șapte ani de spaimă și de chin,
Mă întreb: „Dumnezeu lecuie? Să mă mai închin?”
Dacă ai fi mai fost în viață, tu m-ai fi iubit ca pe copilul tău,
Știu că mă auzi din cer.
Printre lacrimi suferi și disperi,
Și îmi doresc să fii al meu înger.
Oare tu te-ai reîncarnat în mine?
Căci prea mulți îmi spun cât semăn eu cu tine.
Lăsând astea la o parte, se știe:
Viața-i doar un drum spre moarte.

Lacrimi curg încet pe sicriu, în ziua aceea,
Nu îmi mai doream să mai fiu viu.
Îl văd încet, încet cum coboară
Și nu aș vrea să văd asta a doua oară.

În lumina ochiului tău
Nu m-au plăcut, nu m-au văzut
Căci romanul vieții tale s-a sfârșit când m-am născut.
Niciun țipăt, niciun cuvânt,
Sper că ai ajuns să îți iei aripile de sfânt.
Dar jur! Măcar o zi aș vrea
Să pot să te cunosc, să te am preajma mea.
Să nu se mai verse lacrimi în urma ta,
Sau poate atunci mi s-ar fi îmbunătățit viața.
Mormântul nu este făcut doar pentru suflete moarte,
Ci și pentru inimile frânte lăsate în spate.
Oare cândva ne vom reîntâlni?
Oare ne vom recunoaște?
Sau poate sufletul nu se va ridica din moarte.
Oare te-am pierdut?
Sau oare undeva există un alt început?
Dar până atunci las la o parte acest chin
Și mă închin în pace pentru tine.
Amin.

Lacrimi curg încet pe sicriu, în ziua aceea,
Nu îmi mai doream să mai fiu viu.
Îl văd încet, încet cum coboară
Și nu aș vrea să văd asta a doua oară.

Lacrimi curg încet pe sicriu, în ziua aceea,
Nu îmi mai doream să mai fiu viu.
Îl văd încet, încet cum coboară
Și nu aș vrea să văd asta a doua oară.