Frumoase, foarte frumoase sunt
Și pădurile virgine, și fecioarele,
Și mai ales fecioara Maria,
Care a avut o naștere
Atât de grea!
Păi, e ușor lucru
Să miroși un crin
Și să naști un prunc?
Stau și mă gândesc, oare
Dacă mirosea un arici
Ce-ar fi făcut?
Nimeni nu ne înțelege, nimeni.
Nici Papa de la Roma
Cu bonetele lui de bebeluș
Și cu nefrita lui permanentă.
Nimeni!..
Ar fi putut, desigur, da, da…
Ar fi putut să ne salveze
Sfântul Gheorghe – făcătorul de minuni.
Dar, bietul de el, i-a amorțit mâna
Ținând înfiptă sulița,
Secole și secole în șir,
În trupul monstrului de hârtie!
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de mântuire prin prisma unor imagini religioase și mitologice. Versurile sugerează o dificultate în a găsi înțelegere și salvare în instituțiile religioase tradiționale, evidențiind efortul și sacrificiul necesare pentru a lupta împotriva "monstrului de hârtie".