Lupii urcă-n cer
Ca să înfulece stelele.
Dar una din ele a scăpat
Și s-a făcut oiță.
De atunci lupii lumii
Cu colții lor negri
Și cu strâmbătura lor fioroasă
O gonesc să o sfâșie.
Lupii urcă în cer
Să ia locul îngerilor
(Știți… este vorba de niște tineri perverși
Cu aripi albe
Ce zboară în jurul tronului zeiesc
Și alungă muștele).
Lupii urcă în cer
Și scormonesc scrumul plantelor adormite
În speranța de a găsi o „materie”
Cu care să curețe pământul.
Versiune românească de Menelaos Ludemis
Sensul versurilor
Piesa explorează o luptă simbolică între lupi și îngeri, reprezentând poate o căutare disperată sau o încercare de a înlocui idealuri corupte. Metaforic, lupii pot reprezenta o forță distructivă sau o nevoie de purificare a lumii.