În leneș dans erotic cu ritmul vinovat,
În pas molatec, printre parfumuri risipite,
Purtând în ochi reflexul simțirii contopite,
Se legăna în sală, păcat lângă păcat.
Ispite-mperecheate cu lacome dorinți,
Ritmându-și voluptatea în calde respirații,
Se-mbrățișau unindu-și nebunele senzații.
– Noi singuri la o parte de toți, vorbeam cuminți,.
– Mă doare amintirea, dar nu te-nvinuesc
Că de la braț atuncea mi te-ai desprins ușoară,
Că alba ta ființă simții cum se coboară
Din visele-mi înalte în lutu-i omenesc.
Ritmată viața însăși curgea pe lângă noi.
Iar tu ai fost o clipă acolo lângă mine,
O undă rătăcită din undele vecine
Și iar te-ai dus grăbită la matcă-napoi!
Sensul versurilor
Piesa descrie o amintire dureroasă a unei iubiri pierdute într-un cadru fastuos, un bal mascat. Naratorul își amintește cu regret momentul în care persoana iubită s-a îndepărtat, lăsând în urmă un sentiment de pierdere și nostalgie.