Scetipm – Reduși la Tăcere

Refren:
Plângând, râzând în gând, uitând de trecut
Sperând la tot ceea ce nu am avut,
Cu lacrimi spălând sprâncene ce râd
În trupuri uitate doar cu un cuvânt,
Gândind doar o clipă la ce am făcut
Zâmbind în tăcerea ce ne-a abătut
Iertând suferința ce am cunoscut
Reduși la tăcere, murim îndurând.

Strofa 1:
O vorbă bună dintr-o mie nu valorează nimic
Adică prima mea impresie, mă face să mă ridic
Adică primii ani din viață îi petreci printre ai tăi
Adică cei ce ne-nconjoară sunt din ce în ce mai răi
Realizez că nu realizez cât de aproape-am fost
De visul oricărui puștan care vrea să aibe un rost
De poarta albă a scăpării spre o altă realitate
Eu am încercat prin față, însă m-au trimis în spate
În clipa-n care primul frate este ultimul dușman,
În clipa-n care pentru toate merită să fii golan,
Numai cu mine a fost unul și mai este și acum
Mulțumesc lui Dumnezeu că nu mi l-a luat din drum
Începutul nu a fost, nici măcar n-a existat,
Am început cu sfârșitul, că așa ne-au relatat,
Oamenii de sus, în Versace și Gabanna,
Nu golanii de pe stradă care încă îmi șterg rana.

Refren:
Plângând, râzând în gând, uitând de trecut
Sperând la tot ceea ce nu am avut,
Cu lacrimi spălând sprâncene ce râd
În trupuri uitate doar cu un cuvânt,
Gândind doar o clipă la ce am făcut
Zâmbind în tăcerea ce ne-a abătut
Iertând suferința ce am cunoscut
Reduși la tăcere, murim îndurând.

Strofa 2:
InKorect am zis să fie, InKorect a fost o zi,
Singurul moment de glorie, „Haide Sonny că tu știi!!! „
Ridicam mâinile-n aer pentru 3-4 minute,
După care, după gratii, în doar câteva secunde,
A vrea, și a putea, se cunoaște diferența,
Când am vrut s-a dat uitării, c-a fost mare concurența,
Iar atunci când am putut, ei au trecut cu vederea,
Aceiași domni la Versace, care-au simulat plăcerea,
Impresari de cartier, băieței cu școală multă,
Chiar și domnii de la radio operează în valută
Istoria s-a scris înainte de-a se face,
Și uite cum acum, ești îmbrăcat la patru ace,
Și uite cum acum n-am ajuns la mâna ta,
Și uite cum acum n-o să mă uit în urma mea
An după an, am căzut toți în tăcere,
Fiindcă nimeni n-a știut că banul nu e o avere.

Refren:
Plângând, râzând în gând, uitând de trecut
Sperând la tot ceea ce nu am avut,
Cu lacrimi spălând sprâncene ce râd
În trupuri uitate doar cu un cuvânt,
Gândind doar o clipă la ce am făcut
Zâmbind în tăcerea ce ne-a abătut
Iertând suferința ce am cunoscut
Reduși la tăcere, murim îndurând.

Strofa 3:
Vrem s-avem o viață bună, fără vile, bani sau conturi
Și un pic de fericire, fără prea multă iubire,
La nivel de propagandă, se vorbește mult și bine,
La nivel de trai și viață, ne bazăm doar pe rușine
Promisiunile-au venit însă nu și faptele,
Ne-am hrănit doar cu ideea celor ce-ntorc spatele
N-am ales noi viața asta, însă nici viața pe noi
Cum vreți să ne fie bine dacă ne bazăm pe voi?
Suntem piesele perfecte dintr-un joc de șah pervers,
Unde nu există reguli, și toți merg pe interes,
Am clădit o lume nouă, unde am uitat de toate
Dar voi ați clădit imperii ca să ne aruncați în spate
Chiar și-n ultimul minut, ei îți cer ca să le dai
Tre’ să faci pe dracu’, patru, să le dai de unde n-ai
Vedem lumina zilei printre lacrimi de durere,
Pentru că am aflat că banul nu e o avere.

2 X Refren:
Plângând, râzând în gând, uitând de trecut
Sperând la tot ceea ce nu am avut,
Cu lacrimi spălând sprâncene ce râd
În trupuri uitate doar cu un cuvânt,
Gândind doar o clipă la ce am făcut
Zâmbind în tăcerea ce ne-a abătut
Iertând suferința ce am cunoscut
Reduși la tăcere, murim îndurând.