Scetipm – Lasă-mă Să Sper

Strofa 1:
Ai fost, lumina care mi-a redat pofta de viață,
Ai fost, lacrima care nu mi-am șters-o de pe față,
Doar cu speranța unui simplu vis în doi
Și amintirea dragostei șterse de ploi
Ai fost și rana celui care suferă-n tăcere,
Ai fost și muza celui ce nu are mângâiere,
Și cu o simplă vorbă tu mă linișteai
Iar eu ca un copil credeam că mă iubeai.

2 x Refren:
Lasă-mă să sper, speranța moare ultima,
E singura dorință, și mi-o cere inima,
Și dacă tu nu m-ai uitat un singur lucru îți mai cer,
În numele iubirii noastre, lasă-mă să sper..

Strofa 2:
Ai fost și umbra care a știut să mă alinte
Pentru că ziua pierd ce seara găsesc în cuvinte,
Ai fost și înger și ispită, ai fost și rai și iad,
Ai fost și mâna ce m-a prins, nu m-a lăsat să cad
Adică un sărut și-o îmbrățișare-n neștire
Și-un simplu „te iubesc” și o clipă de fericire
Ai fost ultima treaptă din scara ce duce la cer,
Acum că nu mai ești, te rog, lasă-mă să sper.

2 x Refren.

Strofa 3:
Îmi amintesc și-acum parfumul nopților în care,
Doar cu o vorbă bună-mi dădeai alinare
Și planuri împreună, ținându-ne de mână
Dacă nu eu sau tu, Cel De Sus să ne spună
Cu ce am greșit oare, căci dragostea nu moare
Cu un simplu „nu mai vreau” uitat într-o scrisoare
Și nu e ca în filme să mă lași pentru altul
Ce-ți poate oferi tot ce nu poate subsemnatul.

2 x Refren.

Strofa 4:
M-ai iubit așa cum sunt, cu ce am și cu ce fac,
Pentru tine n-a contat cum vorbesc sau cum mă-mbrac
Și dacă tot ai fost al meu înger păzitor,
Să aprinzi o lumânare în clipa când am să mor,
Și să nu îți pară rău pentru ce-a fost între noi
Să-ți amintești cu drag de momentele-n doi,
Și de visele deșarte și de ceea ce îți cer,
Să asculți această piesă, și-apoi să mă lași să sper..
Am ajuns și la final, hai să tragem linie
Două persoane, un destin, poate te sperie,
Poate că n-am fost prea direct când ți-am cerut iertare
Și am crezut că o să uiți totul doar cu o floare
Și cu un pluș imens ce încă mai așteaptă
Să-l strângi la pieptul tău pentru ultima dată
Dar iată, că sunt momente când n-ajunge-o faptă
Și nici o sărutare, sau un „Te Iubesc” în șoaptă,
Și tot ce-a mai rămas, parfumul tău în dormitor,
Și pozele ce zac, aruncate pe covor,
Închei aici subiectul, ai grijă iubita mea,
Meriți să fii iubită, și speranța moare ultima,
Sper să găsești pe cineva care să te iubească,
Să îți ofere totul sau nimic, dar să te prețuiască
Și dacă Dumnezeu mă aude acum din cer
Sper să înțeleagă, tot ce vreau e să mă lași să sper.