Am spus că nu mai scriu, dar uite că m-am înșelat
Când eu spun una și sufletu vrea altceva, de fapt
M-am încărcat prea mult și nu am unde să le pun
Așa că le împart cu tine chiar de spui că sunt nebun.
Îs făurit din probleme, crescut în vremuri grele
Umblat pe străzi care-ți îngheață sângele în vene
Nu te aștepta prea mult, că nu-s artist și nici MC
Sunt un biet poet pierdut ce mai scrie poezii.
Tu nu mă știi, poate doar îmi cunoști vocea,
Dar îți trebuie alumină să-mi înțelegi inima
Și nici așa că eu nu-s unu’ dintre voi
Averea ta materială pentru mine e doar gunoi.
Eu prefer să merg pe jos, chiar dacă nu e clar și frumos
Chiar dacă e frig, ceață și respir aerul ăsta jegos
Cu mâinile reci, îmi păstrezi sufletul cald
Știu că o să vină soarele exact așa cum a plecat.
Eu nu stau la coadă, dar nici nu vreu să ajung primu
De ce să nu trăiesc din plin și să alerg ca nebunu?
Degeaba am amintiri frumoase dacă n-am cu cin’ să împart
Degeaba am mulți prieteni dacă nu e niciunul atunci când cad.
Am dorințe de cristal închise într-un pieptăne de metal
Contunui să lupt pentru cine mi-e drag până la final
Ce nu-ți e clar? Eu pun mai mult preț pe bine
Dacă am fost rănit, nu înseamnă ca am o ură în neștire.
Băi fine, nu tre’ să fii dur cu tine
Dacă ai făcut greșeli e cazu’ să faci mai bine mâine
Știi că tot ce s-a întâmplat poate că te-a marcat,
Dar de ce să fie greu acum, dacă atunci te-ai ridicat?
Poate nimic nu s-a schimbat, ci doar noi am crescut
Și ne e frică de ce urmează de la tot ce am văzut
Eu zic că cel mai bine să fii sincer cu tine
Sinceritatea e un lux ce nu găsești la multă lume.
Să fii mândru de ce faci, nu de cum te-mbraci
Să te îngrijești de tine și să poți avea grijă de cei dragi
Când simți că nu mai poți și nimic nu ți-e clar
Să știi că vocea mea în întuneric rămâne un felinar.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre lupta interioară, importanța sincerității și a speranței. Artistul își expune vulnerabilitatea și dorința de a trăi autentic, în ciuda greutăților.